Dinții nu sunt oase ci piele…

Atât oasele, cât și dinții sunt albi și duri, dar sunt aranjați diferit. Dinții sunt alcătuiți din calciu, fosfor și alte minerale. Oasele conțin și ele aceste substanțe, dar în cantități mult mai mici. Ele sunt formate în mare parte dintr-o proteină numită colagen și sunt acoperite la exterior cu periost, țesutul viu care hrănește celulele osoase.

Materialul oaselor le permite să crească și să se regenereze – oasele rupte cresc din nou împreună. Smalțul dentar este neînsuflețit, este incapabil de regenerare, așa că un dinte crăpat sau rupt nu poate crește înapoi. Dar smalțul este cel mai dur țesut al corpului uman, capabil să reziste la sarcini pe care coastele tale nu le pot suporta.

Dinții diferă ca structură față de oase, pentru că nu provin din ei, ci din solzi de pește, cu care erau echipați strămoșii noștri îndepărtați.

Cu mult timp în urmă, cu 410 de milioane de ani, peștii cartilaginoși au decis că a-și mușca prada era mai bine decât să încerce să o înghită întreagă. Și au început să crească solzi întăriți cu dentina pe bot, ceea ce a ajutat să apuce și să rupă mai bine alimentele. Schimbate semnificativ de-a lungul a milioane de ani, solzii de dentina îți cresc acum și la tine.

În același mod, pielea și părul tău au o origine comună cu solzii. S-a dovedit că dezvoltarea dinților, a pielii și a părului la oameni este încă reglementată de același set de gene ca și creșterea solzilor la pești. Deci dinții tăi, din punct de vedere al evoluției, nu sunt oase, ci piele foarte modificată.

Iată, am ajuns să aflu și asta…